Concediul de creştere a copilului nu-i vacanţă pentru mamă
„Ce bine îţi merge că stai acasă!”…”Soţul trebuie să se odihnească când ajunge acasă, că a lucrat toată ziua la serviciu”…
Am tot auzit în jurul meu astfel de replici. Mă enervează! De zici că noi, astea care stăm acasă alături de copil, ne punem fundu’ pe canapea, ne luăm o cafea-n mână, dăm drumul la filme şi ne sufocăm în plictiseală/leneveală zilnică. Prostii!
Adevărul e că şi eu am avut impresia asta, până să-l am pe Max. Am crezut că cei doi ani de stat lângă cel mic sunt despre linişte şi libertate. Da, este într-un fel, însă am descoperit că este mai degrabă vorba despre desprinderea de viaţa reală pe care ai dus-o până în acel moment şi conectarea ta la cu totul altă lume! Un copil nu înseamnă doar lapte şi miere.
Înainte de a avea în gând să am un copil, în momentele când întâlneam mame ce se aflau în concediu le spuneam şi eu „Ce fain de tine! Ai doi ani de concediu”.
Iată că cei doi ani de stat acasă nu sunt o lungă perioadă de vacanţă…
Însă sunt bărbaţi care cred asta! Sunt sigură! Cred că şi-ar schimba părerea dacă ar sta cu odrasla în luna destinată lor. Da, statul acasă 24 din 24 de ore poate fi mai extenuant decât 8 ore de program la serviciu.
E drept că „meseria” asta de părinte, pe care ţi-o alegi pentru toată viaţa şi la care nu poţi să renunţi ca la o mănuşă, nu-i chiar un chin. Că dacă o consideri traumatizantă din prima, aşa o duci până la capăt. Dar are totuşi greutăţile ei, la fel ca oricare parte a vieţii.
Ce am observat la mine de când stau acasă:
- Când iau contact cu lumea exterioară nu mă mai pot opri din vorbit (asta se datorează monologului permanent dintre mine şi copil)
- Că mi se face dor de locul de muncă, de oamenii pe care-i întâlnesc prin intermediul serviciului
- E musai să accept şi să cer ajutor (la mine a funcţionat de fiecare dată că altfel o iau pe ulei)
- Mi-am găsit o ocupaţie care să mă facă să ies din ritmul meu de mamă ce schimbă scutece şi face mâncare – am început să scriu mai mult pe blog
- Nu am ratat nicio ocazie de a ieşi (în mare parte cu bebe după mine, puţine sunt ocaziile când reuşesc să ies fără el… Important e să iau o gură de aer)
- Deşi nu am crezut în depresia post natală, am ajuns să cred că există. Nu aveam multe şi simţeam la un moment dat că mă sufoc. Scăparea mea a fost faptul că m-am exteriorizat şi-am povestit celor apropiaţi prin ce trec.
Nu cred că există mamă care nu a simţit niciodată că nu mai poate. (iar eu sunt încă la început de drum). Cele care nu recunosc, o fac din mândrie ori ruşine! Nu e o ruşine să te simţi epuizat, e mai dificil să simţi că te scurgi, iar orgoliul ce zace-n tine nu te lasă să întinzi mâna şi să ceri ajutor.
Nu cred că nu ai simţit niciodată că o iei razna când faci patru feluri de mâncare şi din toată mâncarea pregătită, cel mic nu acceptă niciuna.
Nu te poţi preface că totul este perfect!
Cu toate astea, tot greul rămâne-n urmă, după el ieşind la iveală fericirea de a fi mamă.
Asa e!
Yep! Cam aşa stă treaba cu maternitatea. Toată lumea zice că eşti în vacanţă! Ciudată perspectivă au asupra vieţii unii oameni. Doar că eu nu mai bag în seamă pe nimeni.
P.S.
Foarte tare fraza cu monologul 😉
Bine faci! Ar trebui să fim toţi nepăsători la aceste vorbe!
Exact pe aceeasi tema scriu si eu o lucrare in japoneza. Super articol si de acord cu tine. Perioada de crestere a copilului nu are nicio legatura cu o vacanta normala.
Succes cu lucrarea!
Nu am ajuns inca la aceasta etapa pentru a putea sa imi dau cu parerea.
Pot doar sa imi imaginez ca este foarte greu si obositor sa ai grija de un copil. Plus sa mai ai grija de treburile casei.
Este de admirat cat de multe pot sa faca mamele.
Bucură-te cât poţi de adevăratul concediu! 😛
Un articol extrem de util. Eu cand am revenit la birou am primit replica „dar nu ai fost in concediu 2 ani?!” cand am vrut sa-mi iau cateva zile libere, la DOUA luni de la intoarcere. So… Multa lume are aceasta idee preconceputa, din pacate…
Dap…din păcate! Sper să se „maturizeze” şi lumea asta, aşa, măcar un pic…
Mi se pare stupid că, în anul 2017, lumea încă mai crede că a sta în concediu maternal este o vacanță. :)) Personal, apreciez fiecare mamă pentru toate eforturile pe care le face și implicit și pe tine. Felicitări!!!
Ce bine sună aprecierile din partea unui bărbat! Să tot fie! Că noi între noi, ca femei ne tot încurajăm! 😛
nu am crezut niciodata ca e o relaxare. dar inca nu am experimentat.
Super articolul, in felul acesta vad cum este de fapt viata de proaspat mamica.
Sunt de acord chiar daca nu ma aflu in pozitia de a testa pe pielea mea. 🙂
Nu sunt mama, insa sunt de acord cu tine!!! Pentru o mamica, timpul petrecut acasa trece repede, e obositor si epuizant.
Consider ca este mare nevoie de suportul sotului, dar si al familiei – chiar si jumatate de ora ajuta mult!
Spor!
Chiar ai precizat fix ce trebuia, unii chiar au impresia falsa ca daca stai cu copilul esti odihnit si linistit…Pana nu treci prin asa ceva chiar nu stii mare lucru, sunt zile si zile, dar la sfarsitul lor ii multumesti celui de sus ca piticul e sanatos si fericit, asta conteaza cel mai mult.
E o perioada destul de grea pentru mama, dar cu dragostea celor din jur si desigur cu ajutorul familiei se poate trece peste orice greutate.
Am trecut prin asta si stiu cat de „usor” este. Te trezesti in toiul noptii, apoi inca de cel putin o data pana dau zorii, mananci pe fuga, de fapt toate pentru tine le faci pe fuga.
Numai vacanta nu cred ca e. Sincer, pare un job extra time.