Din dragoste pentru blog

de codruta · octombrie 30, 2018

Blogging-ul a început să prindă aripi şi să fie un canal puternic de comunicare. Cel mai important lucru este să-ţi păstrezi originalitatea, dar mai presus de toate, credibilitatea în faţa cititorilor. Pe lângă satisfacţia personală de a scrie liber şi fără constrângeri, blogul este până la urmă şi un instrument important de legătură chiar şi între firme şi clienţi.

Pentru mine, blogul s-a transformat în cei peste nouă ani de când „călătoresc” în această lume, în locul unde pot împărtăşi ideile şi opiniile. Da, blogul este „casa mea virtuală” unde pot face ce vreau, unde profit de puterea cuvântului, de libertatea de exprimare în limita bunului simţ, ştiind că şi această libertate are o limită.

Începuturi…

Primul blog! Of, lume! O adevărată aventură! De ce aventură? Pentru că nu cunoşteam nimic din lumea asta a online-ului. Văzusem o postare, a unui amic, care ducea spre blogul lui, unde am observat că se exteriorizează într-un alt mod. Acela a fost momentul când mi s-a aprins beculeţul! Ce ar fi să-mi fac şi eu blog!? Începuse o lungă documentare despre cum se face un blog, despre cum se încarcă textele. După nenumărate căutări, am zis “Bingo”. Era o primăvară de an 2009, o zi de 25 aprilie când am postat primul articol pe codrutapop.blogspot.com. (Nu-l căutaţi pentru că nu mai există! Vă spun mai jos de ce!) Articol e prea mult spus, pentru că erau mai degrabă câteva fraze aruncate pe o foaie virtuală. Scriam la supărare ori la fericire, în funcţie de impulsurile de moment ori poate împinsă oarecum de astenia anotimpului, fiind un aşa zis jurnal. Nu regret nicio clipă prima postare, deşi a fost una de care acum n-aş fi deloc mândră. Când am scris acel prim text, nu m-aş fi gândit vreodată că acea decizie o să-mi influenţeze viaţa, aşa că ar trebui să-i mulţumesc clipei trecute pentru inspiraţia de a apăsa butonul “publish”.

Nu o regret pentru simplul fapt că dacă n-ar fi fost, azi nu eram. Nu eram aici, în mediul virtual, conectată la online. De ce codrutapop? Pentru că era numele meu de fată, şi am preferat să nu am prea mulţi “fluturaşi” în denumirea lui şi nici nu găsisem ceva potrivit, care să mă definească. Mi-a luat ceva vreme până să descopăr cu ce se mănâncă blogging-ul, plus că pe atunci nu eram familiarizată cu folosirea diacriticelor.

Au fost perioade în care nu „marcam” nimic ori perioade în care scriam zilnic. Cert este că nu l-am facut pentru cititori. Însă, aceştia au început să apară şi am realizat că „joaca” se transformă cu fiecare articol scris, în treabă serioasă.

Am dus-o aşa, vreo cinci ani!

Apoi când am rămas însărcinată, în urma cu mai bine de 3 ani, am simțit că e momentul să iau lucrurile în serios, aşa ca mi-am mutat blogul de pe Blogspot pe WordPress, iar asta pentru că simţeam că platforma respectivă nu-mi mai oferea ceea ce aveam nevoie. Au început din nou documentările, pentru că nu ştiam paşii necesari exportului, dar m-am descurcat bine, având în vedere că exportarea blogului am făcut-o de pe telefon, pe drum, între Reghin şi Vrancea.

În momentul în care am rămas acasă, în concediu de creştere al copilului, am simţit că blogul a fost singurul mod de a mă ţine conectată la realitate, singurul mod în care pot interacţiona de acasă cu cei din lumea din exterior, transformându-se într-o adevărată terapie. A sta acasă cu un copil, zi de zi, e simplu (ar spune unii)…dar totodată simţi nevoia pentru câteva clipe de eliberare, iar eu mi-am găsit acel „respiro” în scrierile mele, în blogul meu.

Mi-am dorit mai mult…

Aşa că, anul trecut, mi-am facut un cadou frumos, tot la început de primăvară. Am zis ca e timpul să mă maturizez, să-mi fac blogul “adult”. Aşa ca am trecut pe domeniu propriu. Aveam deja ceva habar, înțelesesem deja ce înseamnă un blog. Totuși am simțit nevoia sa apelez la o cunoștința care s-a ocupat de tot ceea ce înseamnă înregistrarea domeniului, care mi-a explicat în linii mari şi cum stă treaba cu tema blogului şi că aceasta trebuie să lase impresia de curat, astfel încât cititorii să poată parcurge cu uşurinţă textele. Aşa a luat viaţă codrutaromanta.ro, „copilul” meu mai mic. De ce am ales acest nume? Pentru că îmi place tare numele meu, încât am preferat să-l duc mai departe şi în online.

Cum mi-a schimbat viaţa?

Blogul m-a ajutat să-mi schimb stilul de scris, de abordare. Adevărul e ca blogul m-a călit, reușind sa învăț multe din lumea asta, atât de complexă a online-ului. M-a responsabilizat! Fără să-mi dau seama, am devenit o voce. O voce care se face de multe ori auzită în societate, iar asta mă bucură. Nu, nici vorba de laudă. Departe gândul! Dar ştiu că anumite texte scrise de mine, au mişcat ceva în oraşul meu. Ehe, clar că am mai supărat şi deranjat pe ici, pe colo cu opiniile şi textele mele, uneori acide. Totuşi, consider că trebuie spus ce avem de spus, iar opiniile nu trebuie să revolte, ci din contră, cântărite, analizate şi de ce nu, să construiască ceva bun şi folositor pentru comunitatea noastră.

Am ajuns la concluzia că în cele din urmă, a face un blog e simplu, mai greu este să-l ajuţi să genereze trafic prin conţinut de calitate. Un blog necesită timp, documentare, chiar dacă în ceea ce mă priveşte nu-mi aduce niciun rezultat pecuniar.

Dragilor, voi, cei care ajugeţi în casa mea virtuală… Să ştiţi că sunteţi bineveniţi oricând, fie încălţaţi ori nu! Vă aştept părerile, idei şi da, aştept şi criticile pentru că până la urmă o critică (deşi-ţi poate cădea greu) te poate ridica, îţi poate deschide ochii, ajutându-te să te perfecţionezi. Iar eu asta vreau! Să explorez şi să cresc, odată cu voi!

Acum, e drept că mă bate gândul să mai deschid porţile unui blog, însă nu sunt încă hotărâtă asupra nişei. Pentru că-mi doresc să nu fie ceva personal, generalist ca cel de faţă, ci ceva axat pe un anumit domeniu. Şi mă gândesc că pentru alegerea şi înregistrarea numelui, cei de la Domaz.ro sunt pe aceeaşi lungime de undă cu mine. Serviciul lor oferă posibilitatea de înregistrare domenii web, care mă va ajuta să fac asta într-un mod simplu şi rapid.