Malta este despre iubire
Introducere…
Mă gândesc că numele sunt şi ele oarecum predestinate. Nu în zadar al meu bărbat, poartă un nume de familie tare fain. Un nume pe care mi l-am dorit să-l duc şi eu mai departe încă de când l-am cunoscut: ROMANŢA.
Cum să te cheme Romanţa?! ne întreabă deseori un prieten… iar eu fac salturi înlăuntrul meu de fericire.
Totul a pornit de la cei doi…
Îi vad sărutându-se, ținându-se de mână… Gesturile lor, atât de tandre, mă fac să-i urmăresc mai atent… Sunt trecuţi de 60 de ani, ambii grizonaţi, el cu părul pieptănat pe spate, ea cu părul prins într-un coc. Se apropie de o bancă, dar nu se aşază înainte ca el să șteargă cu batista pe care o scoate din buzunar, locul unde prea-iubita doamnă avea să ia loc. Îi întinde mâna, ghidând-o cu privirea spre locul curat… O frunză căzută în bătaia vântului, i se pune doamnei pe palton. El, o ridică şi i-o dăruieşte, ea o cuprinde-n ambele palme, o priveşte, iar apoi îşi reazemă capul pe umărul lui şi rămân aşa, preţ de câteva clipe, tăcuţi, dar cu fericirea citindu-se pe chipul lor… „Te iubesc” îi spune, apoi, el!
E minunat ce-mi văd ochii. Îmi pare teribil de frumos să văd la vârsta lor atât de multă dragoste, ce devine molipsitoare. În gesturile lor se citeşte respectul, admiraţia, iubirea.
Dragostea te transformă…
Nu zăbovesc prea mult privindu-i… Oarecum împinsă de la spate de un impuls de moment, pun mâna pe telefon. Avem nevoie de o escapadă, de o pauză de la cotidianul zbuciumat, de o reîncărcare a bateriilor… Chiar şi o împrospătare a relaţiei.
Deschid telefonul şi caut city break Christian Tour. Nici una, nici două şi găsesc o mulţime de oferte city break. Dar ştiu deja unde vreau să ajung şi mai ales unde îşi doreşte soţul meu să fie…
La noi totul merge pe decizii de moment. Stăm şi cântărim doar situaţiile cu adevărat dificile, probleme esenţiale, ce ar putea avea un efect pe viitor. În rest, nu stăm prea mult pe gânduri. Aşa că, procedez la fel şi acum. De ce mai am nevoie? De bilet de avion şi cazare. Găsesc hoteluri Christian Tour cât vezi cu ochii, şi-mi e cam greu să mă decid. Selectez o cameră, fără a mai tărăgăna, finalizez rezervarea.

arhiva personală
Îmi şterg sudoarea de pe frunte şi-l sun pe el. Ştiu că-i place la mine spontaneitatea, aşa că profit de acest amănunt.
Nu apucă să răspundă bine, că-i spun pripită:
– Servus, uriaşule! Mergem într-un city break in Malta.
– Adică? Iubi, bubi, păi eu n-am concediu… ştii doar că îl pot lua doar peste câteva luni… îmi spune, cu regret.
– Să fie totul simplu, să nu ai prea multe bătăi de cap, m-am ocupat de tot. Am făcut rezervarea, am făcut deja bagajele şi mai e ceva…
– Ce anume? îl aud spunându-mi oarecum îngrijorat, ştiind că ce am în guşă e şi-n căpuşă…
– Păi, ţi-am rezolvat şi de-un liber câteva zile la locul de muncă.
De celălalt capăt al firului e linişte… apoi un râset isteric, aproape cu sughiţuri…
– Nu eşti normală. Şi râde în continuare de zici că rămâne fără respiraţie.
– Bun. Şi? Unde ziceai că mergem?
– Malta… Laguna albastră…
– Nu cred! Nu cred! Am zis eu că eşti sărită de pe fix.
– Eh… vezi că deja-ţi place? Râd şi eu alături de el.

arhivă personală
Ştiu cât de mult iubeşte acest loc şi cât de mult îşi doreşte să ajungă aici. Îmi povestea că se visează înotând în largul mării, făcând scufundări, printre vieţuitoarele marine. Visează Malta, cu ochii deschişi şi pentru faptul că a fost folosită drept platou de filmare pentru multe filme pe care el le-a văzut. Şi cine sunt eu, să stau în calea fericirii lui? Chiar din contră tre’ să-i dau o mână de ajutor, fericindu-ne în acelaşi timp pe amândoi.
Pregătiri
E dimineaţa zilei dinaintea plecării. Mirosul de cafea îmi dă deşteparea. S-a trezit dis-de-dimineaţă şi a pregătit deja micul dejun. Ţopăie de fericire! Visul devine realitate…
La destinaţie
Prima zi ne-o petrecem pe plaja Lagunei Albastre, pe nisipul alb. El îşi îndeplineşte visul de a face scufundări. E o atmosferă relaxantă, colorată, jucăuşă, copilărească, transformată într-un city break romantic, pentru familia Romanţa.
La Valletta – Capitală Culturală Europeană

arhiva personală
Capitala Maltei, La Valleta, este unul dintre cele două oraşe desemnate Capitală Culturală Europeană pentru anul 2018. Avem o zi la dispoziţie să străbatem tot oraşul, bucurându-ne de tot ce acesta ne poate oferi.
Soarele străluceşte sus, pe cer… Noi ne plimbăm de mână, suntem asemeni proaspeţilor îndrăgostiţi. Nimic nu dă de gol anii mulţi petrecuţi împreună. Suntem în Saluting Battery, iar soldaţii ne cheamă la salva de tun de la ora 12. Număr zece tunuri, opt dintre ele aşezate-n linie, iar două pe câte-un colţ al amplasamentului. De sus, mă simt asemeni unei prinţese, care aşteaptă să fie salvată. E suspans. Soldatul e pregătit să activeze tunul… bummm… un fum gros se pierde peste mare… sunetul puternic mă sperie. El, mă ţine de mână, liniştindu-mă.
Acasă la Popeye

sursa foto: pixabay.com
A doua zi ne prinde-n Popeye Village, un mic sat cu câteva case viu colorate, locul unde s-a filmat în anii 80 musicalul Popeye.
El e cu suflet de copil. Şi cred că pentru asta şi-a ales ca loc de vizitat, un decor de film, a celebrului Popeye, iubitorul de spanac. Da, şi al meu bărbat e înnebunit după aceste verdeţuri. Aşa că ne răsfăţăm papilele gustative cu o reţetă locală: Pui cu spanac.
Ne cocoţăm pe acoperişul celei mai înalte case, pentru a privi oraşul de sus şi marea care e la doar o aruncătură de băţ. Rămânem pe clădirea înaltă, până când soarele se ascunde-n mare… Ne sărutăm; trăim clipa. Îmi atinge cu vârful degetelor lobul urechii, continuând pe obraji, până ajunge la bărbie. Îmi cuprinde faţa cu ambele pălmi şi mă sărută pătimaş.
Îl aud şoptindu-mi, privindu-mă-n ochi: “Te iubesc”.
Ce poate fi mai frumos de atât?
Acest articol a fost scris pentru Competiţia SuperBlog 2018 – Proba 2 – Cea mai romantică experiență într-un city break alături de CHRISTIAN TOUR
1 răspuns
[…] Malta este despre iubire […]