Vise în farfurie – într-o nouă bucătărie

Mami, tati, vreau mâncare! Îl aud strigând dis-de-dimineaţă…Şi musai să mă conformez…

Când sunt acasă, unde credeţi că petrec cea mai mare parte a timpului? Să nu-mi spuneți că vă gândiţi la dormitor!? Mai traversați vreo două camere și-un hol, până ajungeți în bucătărie. Da, acum v-ați prins, exact în bucătărie. Dimineața, înainte de a merge la lucru, cafelim în bucătărie, la întoarcere, bucătărim. Vin musafirii? N-am living, aşa că, tot în bucătărie îi țin.

Vreau nu vreau, bucătăria este acel loc din casă unde se împlinesc cele mai profunde vise, mai ales cele culinare. Visez că infulec o brioşă aromată cu scorțișoară? Pătrund în bucătărie, deși poate încă e prea devreme să-mi transform visul în realitate.

Se spune că un bucătar adevărat, poate găti oriunde şi în orice condiţii şi poate face minuni cu puţin. Eh, eu nu sunt încă la acest nivel. Când trebuie să gătesc, am nevoie de anumite condiţii, chiar dacă stomacul îmi cântă serenade.

Din acest motiv, decorarea şi utilarea noii bucătării, are un rol esenţial pentru mine, aşa că îmi comand de pe site-ul celor de la SomProduct tigai, oale şi toate cele necesare în bucătărie.

Am nevoie de un loc aerisit, aşa că spaţiul de stocare a fost bine gândit. Am ales să vopsesc mobila din lemn în alb, iar câteva corpuri sunt suspendate, tocmai pentru a mă folosi şi de spaţiul vertical, unde depozitez obiectele pe care nu le folosesc în fiecare zi.

Ferestrele mari, „îmbrăcate” într-o perdea diafană, cu vedere spre livada de meri, îi permit luminii să abunde bucătăria și tocmai din acest motiv, aleg ca pereţii să fie şi ei vopsiţi în alb, transformând-o într-un spațiu primitor. În toată bucătăria de un alb imaculat, în faţa ferestrei pline de lumină, e pusă la loc de cinste o faţă de masă verde, intrând în armonie cu decorul naturii de afară.

Masa, deşi e extensibilă, e redusă acum la dimensiuni potrivite, iar scaunele sunt suficiente pentru toţi musafirii care ne calcă pragul.

Şi dacă tot vorbeam despre lumină, pentru a îmbunătăţii confortul vizual, având atât de mult alb în jur, am preferat un joc de culori, în ceea ce priveşte decorul. Câteva castroane colorate, sunt înşirate la vedere pe o poliţă.

Bucătăria trebuie să fie practică, bine organizată şi bine utilată. Pe lângă electrocasnicele indispensabile, ustensilele de bucătărie au un rol esenţial.

Cuţitele

Tot ce a fost vechi, deşi erau încă bune de folosit, au fost duse departe de bucătăria mea. Linguri, furculiţe, toate sunt acum noi, tocmai pentru a se încadra în decor. Cuţitele? Ştiţi cuţitele alea care nu taie niciodată, dar taie atunci când n-ar trebui să o facă? Oricât le-aş fi ascuţit, ale mele nu tăiau… deh, ieftin şi mult. Când îmi era gătitul mai drag, ba nu puteam tăia carnea cum trebuie, ba zici că morcovii se transformau în bolovani. Schimbându-mi concepţia despre ce înseamnă un produs cu adevărat bun, sătulă de astfel de ustensile, am umplut sertarul cu cele mai adevărate cuţite pentru ca julienul să fie julien, cubuleţele să fie cubuleţe, nu bucăţi mari, pe principiul merge şi aşa.

Oale şi tigăi de calitate

Este important ca materialele din care sunt fabricate accesoriile de bucătărie să fie superioare. De ce? În primul rând pentru ca experienţa gătitului să fie unică, care să te cheme, din nou și din nou în bucătărie. Apoi, această calitate se va putea vedea și în rezultatul final, în gustul rețetei alese.

Când ajungi într-un magazin şi ai în faţa ta o mulţime de oale, decizia devine difilă. Poți să-ți iei o oală la 10 lei sau una care deşi pare identică, la o sută de lei. Pe care o alegi? Primul imbold al meu este de economie, gândindu-mă că ce bine mi-ar sta cu zece oale cumpărate la o sută de lei. Totuşi, cântărind mai bine, realizez că în acest caz, trebuie să primeze calitatea.

Și-mi vine în minte povestea ei: uitase jumătate de zi, tigaia, pe foc… E drept, la foc mic. Spre bucuria tuturor dezastrul nu s-a produs. Secretul? O tigaie adevărată, care şi-a demonstrat abilităţile! A rezistat în timp şi-a trecut prin focuri… la propriu.

Şi-n tot acest timp, un prunc, atârnat de şorţ, strigă-n gura mare, Mami! Vreau mâncare!

Aşa că, nu pot redecora bucătăria, doar după gusturile mele. E mai mult decât necesar să introduc pe listă, boluri şi veselă pentru copii, din care prichindelul să-şi poată savura prea-iubitele cereale si nu numai.

Un dulap, e folosit special pentru condimente, iar pentru ca acestea să fie mai uşor de găsit, folosesc recipiente pe care le etichetez şi sortez în funcţie de necesitate: cele mai folosite în partea din faţă, cele pe care le folosesc mai rar, în partea din spate.

Acum, nimic, nu mă mai sperie, nimic nu mai e o provocare, am cărţi de reţete, îmi trebuie doar răbdare, pentru că prichindelul din dotare, strigă din nou în gura mare: Mami, tati! Vreau mâncare…

Acest articol a fost scris pentru Competiţia SuperBlog 2018 – Proba 3 – Transformă gătitul în pasiune în bucătăria ta de vis! sponsor SomProduct